Azi vorbim despre alegeri


Azi vorbim despre alegeri

Azi vorbim despre alegeri

Azi vorbim despre alegeri

Si nu mă refer la cele prezidenţiale sau parlamentare, ci la cele din viaţa noastră. Cele de care depinde fericirea noastră şi sănătatea noastră.

Sunt acele alegeri pe care le facem în viaţă, de multe ori inconştient conduşi de principii greşite, de multe ori moştenite din moşi strîmoşi, sau de învăţăminte false pe care le-am primit de-a lungul timpului, nu neaparat cu rea voinţă, dar de la nişte oameni care atâta ştiu.

Sunt alegeri care ne rănesc pe noi şi pe cei din jur, cu toate că intenţia care stă la baza acestor alegeri este una de a proteja. Oare de a proteja de cine? De noi? De ei?

Respingem oamenii care ne oferă iubire necondiţionată, sprijin, grijă, pentru a-i proteja? Pentru a ne proteja?

Alegem să fugim şi să ne ascundem după tot soiul de scuze stupide şi sperăm că nu se va întâmpla cine ştie ce tragedie colosală care este doar posibilă în minţile noastre, fără să ne gândim la toate lucrurile frumoase care se pot întâmpla.

De ce? Pentru că aşa suntem dresaţi de mici. Să punem răul înainte. Să ne ferim de necunoscut. Ce e diferit e rău. Serios?

Oameni care se dau drept spirituali, oameni de la care ai pretenţia că au trecut peste prostiile astea ajung să te dezamagească mai rău decât cel mai puţin elevat om pe care l-ai cunoscut vreodată.

Mda… de multe ori se întâmplă să nu vedem frumuseţea din jurul nostru pentru că suntem prea preocupaţi să strângem rahatul.

Să ne imaginăm un scenariu: mergem pe o potecă, printr-o pădure superbă, flori în jurul nostru, flori care miros minunat,, dar în drumul nostru apare un mare rahat. Şi tot mergând, mai apare unul. Şi tot aşa.  Ce facem? Călcăm în ei? Stăm să îi analizăm dacă sunt de lup sau de vulpe? Şi…după ce plecăm din pădure ce ne vom aminti? Ce vom povesti? Că am fost într-o padure minunată cu flori? Sau că am fost într-o pădure pline de rahaţi?

De multe ori nu este responsabilitatea noastră să strângem rahatul altora. Poate lor le place. Nu toţi oamenii sunt la fel. Dar nouă ne pasă. Şi alegem să îi ajutăm (sau cel puţin aşa credem noi). Facem curat în jurul lor, îi ajutăm să se cureţe, dar apoi? Apoi aceştia devin nefericiţi. Nu poţi scoate peştele din apă gândind că se sufocă. Este mediul lui.

Un sfat: nu mai ajutaţi fără să vi ceară. Şi chiar şi atunci când vă este solicitat ajutorul, selectaţi cu grijă pe cine ajutaţi.

Da. Este adevărat. Ajutăm pentru că asta ne este firea. Chiar si pe cei care nu merită, chiar dacă suntem judecaţi, criticaţi şi jigniţi după aceea. Dar oare realizam ce impact are această alegere de a ajuta la maniera asta? Realizăm că aceste feedbackuri negative ne afectează încet dau sigur încrederea în noi? Simţim oare cum ne călcăm în picioare Sinele nostru Superior?

În schimb alegem să-i rănim pe cei care ne iubesc. Ohh…da… Ne gândim că nu merităm dragostea lor, sau că suntem prea ocupaţi şi îi vom dezamăgi (nu că nu ar fi mai simplu să ne facem timp…), sau că pur şi simplu nu va merge (nu că am avea motive serioase să credem asta…). Hmm… Să fie oare pentru că am fost învăţaţi de mici că dacă ceva e prea frumos sigur ceva e în neregulă? Pentru că am fost învăţaţi să nu avem încredere în străini (şi în noi, în natură, şi tot ce ne înconjoară)? Pentru că ne pedepsim singuri şi ne privăm de acest drept pe care îl avem din naştere de a fi iubiţi şi apreciaţi, pentru că undeva în subconştientul nostru există ideea că nu merităm, că nu suntem suficient de buni?

În viaţă facem alegeri. Alegem oamenii cu care ne înconjurăm. Îi judecăm şi respingem pe cei puternici şi sinceri, şi îi apreciem pe cei falşi dar care ne gâdilă frumos la ego, apoi ne mirăm de ce suntem nefericiţi. de ce ne simţim singuri cu toate că suntem înconjuraţi de o mulţime de oameni. Ne alegem parteneri mai slabi decât noi pentru că ego-ul nostru este mai puternic decât inima, şi chiar dacă iubim pe cineva puternic vom fugi. Pentru că undeva în subconştientul nostru ştim că pe acel om nu îl vom putea controla, ştim că acel om nu are nevoie de noi, dar ştim şi că aceea este relaţia în care vom fi cu adevărat fericiţi pentru că acolo găsim respect, şi întelegere, şi iubire necondiţionată. Ştim că acel om puternic pe care îl iubim stă cu noi pentru că ne iubeşte cu adevărat şi nu pentru că are cine ştie ce interes acuns. Dar alegem să fugim. Şi ne mulţumim în relaţii de duzină, de scurtă durată, ne rănim pe noi şi pe cei din jur. Şi de ce oare? Pentru că nu avem curajul să dăm ego-ul la o parte şi să ne implicăm într-o relaţie adevărată? Ne temem să fim iubiţi şi apreciaţi? Oare chiar nu merităm aceste lucruri?

În viaţă facem alegeri, după care căutăm scuze şi vinovaţi.

Alegem să mirosim rahatul sau floarea?

E alegerea fiecăruia. Nu toată lumea e dispusă să evolueze. Nu toată lumea îşi doreşte cu adevărat să fie fericită.

Alegerile pe care le facem nu sunt în conformitate cu ce ne dorim. Şi asta pentru că avem blocaje, şi convingeri ascunse adânc în subconştient care ne sabotează.

Poate că e momentul să facem nişte schimbări. Noi vă oferim în continuare consiliere spirituală pentru a vă ajuta să vă aliniaţi cu Sinele vostru Superior, pentru a trăi viaţa minunată pe care o meritaţi.

Cu mult drag,

Alice