Ce-am făcut să merit asta?


Ce-am făcut să merit asta?

Ce-am făcut să merit asta?

Ce-am făcut să merit asta?

Fiecare dintre noi am spus-o, sau măcar gândit-o cel puţin o dată.

Fiecare dintre noi am trecut prin evenimente care ni s-au părut nedrepte, şi unele dintre ele poate chiar continuă să ne urmărească.

Vestea bună este că vă pot da un răspuns. Nu este vorba despre ce am făcut, ci de ceea ce putem face de acum incolo ca să ne fie bine.

Nu este vorba despre ceva ce am făcut greşit, ci despre momentul în care putem să vindecăm anumite aspecte ale vieţii noastre, şi să putem creşte spiritual. Asta dacă, bine înţeles, ne dorim asta.

Am văzut femei minunate, măritate cu nişte oameni total nepotriviţi, care le tratau ca pe nişte obiecte, care nu se interesau de copii, care le agresau, insultau şi se purtau cu ele de parcă ar fi fost nişte simple obiecte. Aceste femei rămâneau în acele relaţii, sau chiar dacă pentru o perioadă scurtă aveau curajul să plece, se întorceau, sau se implicau în relaţii similare. Majoritatea sunt femei dedicate, loiale, care îşi iubesc familia, care muncesc mult, şi care fac atât de multe compromisuri pentru a face aceste relaţii să meargă, încât uită cine sunt ele cu adevărat.

În acelaşi timp, am văzut bărbaţi minunaţi care sunt implicaţi în relaţii toxice cu femei care pur şi simplu nu sunt pregătite pentru o relaţie adevărată. Femei geloase, posesive, care în loc să-i susţină, să-i încurajeze, îi pun la pământ ori de câte ori au ocazia. Şi ei acceptă această atitudine, pentru că fie aşa au fost învăţaţi (că o căsnicie e pentru totdeauna), fie pentru că nu vor să încalce jurământul făcut la nuntă, fie pentru că sunt şantajaţi cu diverse lucruri la care ţin foarte mult (cum ar fi că îi vor pierde pe cei mici). Vom vorbi mai pe larg despre tipurile de şantaj în articolul următor, şi vă voi ajuta să identificaţi problemele reale.

Se întâmplă ca oameni foarte capabili, să-şi irosească viaţa cu nişte job-uri mediocre, prost plătite, care nici măcar nu le plac, şi să nu-şi atingă niciodată potenţialul profesional care să-i facă să se simtă cu adevărat împliniţi.

Majoritatea oamenilor care doar supravieţuiesc, şi nu se remarcă în nici un fel, care după ce mor vor fi uitaţi, au în comun un singur lucru: teama de a ieşi din zona de comfort. Pentru ca da, dragii mei, o viaţă mediocră asta înseamnă. Menţinerea unei stări de comfort psihic, teama de încerca ceva nou, teama de a renunţa la greşelile din trecut pentru a o lua de la capăt (cu lecţia învăţată).

Şi de multe ori, aceşti oameni minunaţi, sunt copleşiţi de lipsuri, de visele pe care şi le ucid în fiecare zi trăind cu teama că vor fi judecaţi de cei din jur şi respinşi, de relaţiile toxice la care nu au puterea să renunţe (sau cel puţin aşa au fost învăţaţi să creadă). Şi atunci ei încep să se întrebe cu ce au greşit? Ce au făcut ca să merite o astfel de viaţă? Oare chiar nu pot mai mult?

Ajung să se refugieze în băutură, mâncat excesiv, ţigări, droguri, sau diverse alte activităţi (muncă excesivă sau chiar sport) pentru a fugi de propria lor viaţă. O să mă întrebaţi ce e rău în sport. Absolut nimic. Este poate una dintre cele mai benefice activităţi, cu condiţia să fie făcută de plăcere, şi nu ca o fugă de realitate.

Şi totuşi, aceste refugii nu fac decât să amplifice situaţia, şi în nici un caz nu o rezolvă. Ele sunt doar o iluzie creeată de industrie. Unii oameni chiar câştigă bani frumoşi de pe urma acestor obiceiuri care pe voi vă distrug. Şi ei au tot interesul să vă facă să credeţi că vă sunt benefice. Cui îi este de folos că voi fumaţi câte două pachete de ţigări pe zi? În nici un caz vouă. Dar orele în plus la birou? Nu le vedeţi la salariu, dar le vedeţi în starea de sănătate care începe încet încet să se deterioreze. Le vedeţi în relaţia cu cei mici, care cresc fără voi, şi va veni o zi în care veţi regreta acest timp pe care îl puteaţi petrece cu ei.

Şi apoi, vă veţi întreba iar şi iar: Ce am făcut ca să merit asta?

Dar aceasta nu este întrebarea corectă. Niciodată nu este prea târziu ca să facem o schimbare, şi, din momentul în care decidem să facem acest lucru, Universul ne va susţine, şi toate fricile noastre vor fi dizolvate. Primul pas contează cel mai mult, aşa că trebuie făcut în direcţia corectă. Aşa că întrebarea pe care e momentul să ne-o punem, este: Ce pot face ca să schimb situaţia actuală?

Trebuie să vă răspundeţi sincer la ea, indiferent care este acest răspuns şi cât ar părea de imposibil. Fie că este vorba despre renunţarea la jobul actual, sau la renunţarea la o relaţie toxică, această întrebare vă redă puterea personală. Vă scoate din starea din victimă şi vă activează cea de-a treia chakră. Vă redă încrederea în voi. Tot ce trebuie să faceţi este să o acceptaţi înapoi, şi să vă concentraţi acum pe soluţii, pe ceea ce poate merge bine, pe paşii pe care trebuie să-i faceţi pentru a trăi viaţa pe care o doriţi.

Aveţi puterea să schimbaţi mai multe decât credeţi.