Exerciţiu de armonizare a relaţiei cu noi şi cu cei din jur


Exerciţiu de armonizare a relaţiei cu noi şi cu cei din jur

Exerciţiu de armonizare a relaţiei cu noi şi cu cei din jur

Exerciţiu de armonizare a relaţiei cu noi şi cu cei din jur

Astăzi vă propun un exerciţiu foarte simplu, de cunoaştere de sine şi armonizare a relaţiilor. Fie că este vorba despre relaţia cu noi, sau cu cei din jur, acest exerciţiu vă va ajuta să aduceţi armonie în viaţa voastră prin conştientizare şi vindecare acolo unde este necesar.

De multe ori avem blocaje de care nu suntem conştienţi, şi nu înţelegem de ce nu putem obţine ceea ce ne dorim. Exerciţiul pe care vi-l propun acum, vă ajută să identificaţi aceste blocaje, iar acesta este primul pas către vindecare.

Majoritatea dintre noi am fost crescuţi cu obiceiul de a ne vedea într-un anumit clasament. Tindem să ne uităm fie în sus, la cei care au mai mult, sunt mai pricepuţi, mai frumoşi, mai de succes, fie în jos, la cei care considerăm că se află sub noi. În ambele direcţii, intervin diferite emoţii, pe care este momentul să le conştientizăm, şi vă voi explica şi de ce.

În general, atunci când privim la cei care au mai puţin, privim cu milă, cu judecată, cu ruşine, cu indiferenţă sau chiar cu o anumită scârbă.

Analizaţi chiar acum cu priviţi un cerşetor. Acel om care doarme prin canale sau prin gară, care caută mâncare prin gunoaie, care are hainele murdare, şi de multe ori, un miros greu de suportat.

Îl observaţi? Dacă vă cere ajutor cum reacţionaţi? Îl ignoraţi, îi răspundeţi că nu aveţi, îl trimiteţi la muncă, la plimbare sau în altă parte?

Haide să vă spun ceva. Dacă întâlniţi des astfel de persoane, înseamnă că aveţi ceva de vindecat la voi. Există o parte din voi care cere atenţie, hrană, iubire.

Ignorându-l, vă hrăniţi un obicei de a ignora problemele. De multe ori, acest ignorat este însoţit de jenă, de ruşine, dar şi de un sentiment de vină. Această jenă provine cel mai probabil din copilărie când vi s-a repetat în nenumărate rânduri că “cine se aseamănă se adună” (şi nu vreţi să fiţi asemănat cu un cerşetor). Mulţi am fost crescuţi cu ideea că cei buni sunt slabi, sau sunt luaţi de proşti, sau am auzit de nenumărate ori întrebarea “tu îi ajuţi pe alţii, dar pe tine cine te ajută?”. Am fost învăţaţi de mici cu simţul proprietăţii, am fost educaţi să fim egoişti. Ni s-a spus să ne alegem cu grijă anturajul, să fie oameni de la care avem ce învăţa, oameni de succes, care să ne tragă în sus. Însă pe acelaşi principiu pot merge şi cei care sunt mai sus de noi. Aşa cum noi evităm un cerşetor, şi un om de succes ne poate evita pe noi.

Dacă îi răspundeţi că nu aveţi e să-i daţi, nu faceţi decât să blocaţi fluxul abundenţei în viaţa voastră. Este tot o modalitate de a vă nega ca persoane, pentru că prin natura noastră primul impuls este să ne ajutăm semenii. Această negare duce mai departe la sentimente de vină, regret, ruşine.

Trimiterea cerşetorului la muncă, la plimbare sau în altă parte este tot o formă de negare, ba mai mult, este o fugă de responsabilitate faţă de propriile probleme şi sentimente. Am fost crescuţi, mulţi dintre noi, cu ideea că fiecare este responsabil pentru propriile alegeri, probleme, în general pentru lucrurile negative din viaţa noastră, motiv pentru care avem această tendinţă de a-i judeca pe cei ajunşi în situaţii critice. În acelaşi timp, această atitudine este tipică celor care nu sunt centraţi cu fiinţa lor, şi tratează sentimentele pe care le au ca pe o chestie externă, care nu e responsabilitatea lor. Aceşti oameni vor gândi la maniera “nu e vina mea că te urăsc, pentru că tu mi-ai făcut rău”. Ei caută vinovaţi, caută să pună responsabilitatea pe umerii altcuiva. Sunt oamenii care aşteaptă ca ceilalţi să rezolve problemele din jurul lor. Să se ocupe statul, prietenii, vecinii, părinţii, sau oricine altcineva. Această atitudine provine tot din copilărie, de la părinţi foarte protectivi care nu le permiteau să facă nimic, folosind mereu expresii de genul “lasă că face mami”, “lasă că vine tati şi rezolvă problema x”, etc. Această atitudine a părinţilor/bunicilor este de multe ori însoţită de gesturi precum certarea şi chiar lovirea obiectelor de care s-a lovit copilul. Astfel, cei mici sunt absolviţi de orice responsabilitate a modului în care trăiesc, de vină fiind până şi aerul pe care îl respiră.

În acelaşi timp, am fost crescuţi şi cu un sentiment de inferioritate. Ni s-a repetat de multe ori că nu putem vorbi cu personalităţi pentru că “nu se uită ei la noi”.

Haide acum să repetăm exerciţiul cu oamenii bogaţi de exemplu. Gândiţi-vă acum la o persoană foarte influentă, de succes. Imaginaţi-vă că sunteţi faţă în faţă cu ea. Cum o priviţi? Cu gelozie, cu silă, cu frică? O bănuiţi de fapte ilegale sau imorale în urma cărora a ajuns să aibă statutul actual? Aveţi tendinţa de a o judeca? Cum vă simţiţi în preajma ei? Ruşinaţi, geloşi, inferiori, indiferenţi, incomod, fascinaţi, dornici să învăţaţi, relaxaţi? De aici vi se trage, dragii mei, situaţia materială curentă. Dacă sentimentele faţă de persoanele cu bani sunt unele negative sau neutre, şansele de a reuşi în plan financiar sunt minime, pentru că dacă asociem abundenţa cu sentimente negative, o vom bloca.

Această procedură poate fi folosită nu numai în relaţii, ci şi pentru a determina cauzele anumitor comportamente dăunătoare. Dacă avem tendinţa de a fi deranjaţi de dependenţele celor din jur, înseamnă că, la rândul nostru, avem o dependenţă care cere vindecată.

Acest exerciţiu presupune să fiţi atenţi la gândurile şi sentimentele voastre faţă de ceilalţi, pentru a descoperi ce trebuie să vindecaţi la voi. Vă ajută să fiţi prezenţi în momentul prezent, să trăiţi conştient, să evoluaţi rapid.

Eu vă stau la dispoziţie pentru şedinţe de consiliere spirituală care vă vor ajuta să acceleraţi acest proces.

Cu mult drag,

Alice